Chelsea joacă şi nu o face deloc rău

Fotbal. N-am scris despre el o veşnicie, dar mi s-a făcut dor de textele pe care le scriu dintr-o suflare. Nu m-am făcut fotbalist, nu m-au primit la Zimbru pentru că m-am dus prea tîrziu, apoi am vrut să fiu jurnalist sportiv, comentator de meciuri, antrenor de club sau poate chiar arbitru.

Chelsea. N-am scris de Chelsea de cînd n-am scris de fotbal, adică de atunci cînd a plecat Jose Mourinho de la club şi eu eram într-o mare dilemă. Merită oare fotbalul şi un club anumit atenţia şi timpul nostru pentru ca mai apoi să-ţi furnizeze aşa surprize neplăcute? A trecut timpul şi văd că Chelsea cum nu s-a terminat o dată cu Adrian Mutu nu are cum să se termine cu Mourinho, nu se va termina nici cînd va pleca Drogba…

În acest weekend, Chelsea mi-a oferit cîteva momente în care te bucuri că susţii un club de fotbal. Chiar dacă semnele nu erau prea bune, Tottenham venea după un meci foarte bun cu Arsenal iar din lotul echipei lipseau JT, Lampard, Shevcenko şi Ferreira accidentaţi, Drogba, Kalou, essien şi Obi Mikel plecaţi la Cupa Africii. Cum a remarcat un comentator englez lipseau de fapt 60% din prima echipă sau £160 mln dacă e să-i evaluăm în bani. Cu toate acestea Chelsea a jucat şi a făcut-o în stil de mare echipă.


Dacă Jose ar fi fost acum la club cred că nu ar fi o surpriză pentru nimeni dacă ar fi vorbit despre numărul mare de accidentaţi, de jucătorii care au plecat la Cupa Africii, Avram Grant nu a spus absolut nimic, doar că la final a remarcat că noul venit Nicolas Anelka a intrat oarecum forţat în jocul echipei fără să fi făcut nici un antrenament cu echipa, dar a observat cineva acest lucru? În numai 30 de minute nr.39 a avut 2 mari ocazii care nu s-au transformat în gol numai datorită portarului advers şi a barei transversale în ultimul minut de joc iar cînd echipa plimba mingea la mijlocul terenului, 50% din ele au trecut pe la el iar mingea circula de parcă Anelka îşi cunoaşte coechipierii de un an şi nu de cîteva ore… ce mai, atacant de rasă. Daţi-mi voie să fiu optimist.

Chelsea a arătat că are jucători capabili să joace şi în lipsa marelor vedete - JT, Lampard, Essien şi Drogba. Beletti a avut o zi de excepţie iar golul acestuia de la 40 de metri a fost nemaipomenit de brazilian. Alex a fost la înălţime şi l-a anihilat complet pe Berbatov căruia nu i-a dat nici jumătate de ocazie facîndu-l pe atacantul evaluat la peste £31 mln să arăte cel puţin palid. La mijlocul terenului Ballack a făcut legea iar Makelele a blocat orice iniţiativă a lui O`Hara sau Boateng. Shaun Wright-Phillips a confirmat din nou jucînd deja a doua oară foarte productiv în spatele atacantului şi nu pe banda dreaptă ca deobicei. O evoluţie răsplătită cu gol care îi permite să se remarce în faţa lui Fabio Capello - noul selecţioner al Angliei.

În fine Chelsea s-a apropiat la doar patru puncte de liderii Arsenal care nu au putut învinge acasă şi au făcut doar egalitate (1-1) cu Birmingham şi de ManU care s-au distrat (6-0) cu un Newcastle fără antrenor, apărare, joc şi spirit după demiterea lui Sam Allardyce - un antrenor bun dealtfel. În alte meciuri - Liverpool s-a chinuit cu Middlesbrough (1-1) iar Evertor a cîştigat la revelaţia campionatului - Manchester City (1-0)

PS: Comentariul EuroSport - “No Drogba, no Lampard, no Essien, no Terry - no problem! Great win for Chelsea and that Anelka looks a bit tasty. A fien afternoon for Avram Grant and his men.”

Sursa: blog.gurau.md