O fi Didier Drogba cel ce produce panică in defensivele echipelor adverse dar ieri dimineaţă el a fost cel căruia nu i-a fost ruşine să plîngă atunci cînd Jose Mourinho l-a îmbrăţişat ca pe un fiu.
În zilele obişnuite, garderoba de la baza sportivă din Cobham seamănă cu un stup de albine cu multă gălăgie, ţipete şi rîsete. Drogba îşi pune căştile de la player şi ascultă rap în timp ce restul se încălzesc pentru antrenamentul de dimineaţă, de această dată liniştea a fost stăpîna vestiarului…
Mourinho a spus unor jucători că va trece pe la 10 să-şi ia unele lucruri înainte de a-şi lua rămas bun de la “familia lui”. Astăzi nimeni nu a întîrziat, juniorii au înţeles repede că nu va mai fi o zi obişnuită de antrenament, poate că unii şi-au adus aminte de ziua cînd a plecat Claudio Ranieri, au simţit zvîcniri în burtă realizînd că sunt pe cale să-l piardă pe cel pe care l-au iubit şi l-au respectat.
Chelsea s-a schimbat mult de cînd Roman Abramovich l-a demis pe Ranieri, ataşamentul jucătorilor faţă de Mourinho este incomparabil. Cînd a intrat în vestiar jucătorii se aflau în drept cu locul garderobei personale unde se echipau, cineva a încercat să-l salute dar a înţeles din semnele lui că el va fi cel care va vorbi… Antrenorul demis a păşit spre jucători vorbind cu fiecare în parte. Brazilianul Juliano Belletti era primul, Mourinho i-a vorbit în portugheză, l-a apreciat pentru evoluţia sa de cînd a venit la Chelsea şi i-a urat succes. Pentru Alex, antrenorul a avut acelaşi mesaj. Rînd pe rînd, Mourinho vorbea cu fiecare jucător, mulţumindu-le pentru efortul şi munca depusă în perioada cît le-a fost antrenor, în cazul unora ca Petr Cech şi Ricardo Carvalho le-a pus palma pe faţă amintindu-le de gloriile şi succesele împărtăşite împreuna - primul titlu, prima cupă. Mourinho le-a spus cît de mîndu este de ce au realizat şi i-a rugat să transmită familiilor tot binele din lume din partea sa.
Nu toţi au fost trataţi cu căldură. Mourinho a dat mîna cu Andrei Shevchenko într-o manieră care a fost percepută de unii ca “în stare să îngheţe şi un ceai fierbinte”. A urmat Didi, atacantul ivorian i-a zîmbit dar prea puţină fericire se putea vedea în privirea acestuia, Jose i-a pus mîine pe umăr şi a vorbit mai tare aşa ca toţi să audă. “Eşti un atacant foarte bun, unul din cei mai buni din lume, poate cel mai bun, sunt foarte mîndru de tine, Didi - şi tu trebuie să te mîndreşti cu asta! Ai muncit mult şi acum eşti un învingător, să nu uiţi niciodată că eşti un învingător”. După asta Mourinho l-a îmbrăţişat atît de strîns de parcă ar fi fost propriul lui fiu iar Mourinho - tatăl care urmează să plece pentru o perioadă lungă de timp. Drogba nu a mai rezistat şi a izbucnit în plîns. Un om matur, fotbalist profesionist care are 1,94 şi aproape 100 de kilograme a plîns ca un copil cînd Mourinho s-a deplasat spre Lampard - unicul care a mai avut parte de aceleaşi laude şi îmbrăţişări, după care a plecat în birou să-şi ia lucrurile inclusiv o fotografie cu cei 2 copii ai săi împreună cu căţelul preferat.
Vestiarul era cuprins de linişte, Florent Malouda îl ţinea de braţ pe Drogba încercînd să-l consoleze. Scena de adio a fost urmărită în linişte de Peter Kenyon căruia ia revenit rolul ingrat de a se adresa jucătorilor şi ai anunţa că Avram Grant va fi noul manager general iar Steve Clarck antrenorul primei echipei. A încercat să explice evoluţia ultemelor evenimente dar a realizat că audienţa nu prea era interesată cine îl va succeda pe liedrul şi mentorul lor. Loialitatea acestora faţă de Mourinho, spre deosebire de club, nu a fost pusă niciodată la îndoială. Pentru jucătorii lui, el va rămîne întodeauna… Special.
